Dragi cititori, continuăm articolul început aici. vegetali
Corpul prezinta proeminențe („tuberculi”) numite mamile dispuse în spirală. A doua caracteristică este că florile apar la baza mamilelor (axilă), nu din areolele cu spini (din vârful mamilelor), așa cum se întâmplă la cactuși (areolele protejează mugurii). Cealaltă particularitate o constituie forma și mărimea florilor, care sunt mici, cu formă de clopoței și dispuse circular, ca o coroană la extremitatea terminală a fiecărei tulpini. Numele speciei provine de la faptul că este foarte prolifică, lăstărește mult, formând o tufă foarte bogată din lăstari scurți, cilindrici, fiecare având în vârf florile. Prin lăstari se și înmulțește, direct în ghiveci. Este singura specie dintre cele 7 ale genului, pe care le am, care face fructe, deși le polenizez artificial pe toate. Cu toate că la Congresul botaniștilor de la Cambridge din 1930, s-a stabilit definitiv că numele genului se scrie cu un singur „m”, punând capăt controversei existente încă din 1850, rar întâlnesc denumirea scrisă corect (explicația: diminutivul „mamilla” = neguleț, nu verbul „mamma”= a alăpta).
3. Mamillaria hahniana este o specie deosebită, o splendoare de cactus care îți atrage atenția și fără flori. Dacă are și flori este chiar fabuloasă. I se spune „bătrâna doamnă”( Old Lady Cactus) și are ca origine „patria cactușilor”, Mexicul. La început gobuloasă (o am din 2010), a devenit apoi cilindrică, acum măsoară 25 cm lungime și 10 cm diametru. Este acoperită în întregime cu peri lungi de 2 cm, de un alb imaculat. Pentru a împiedica aplecarea spre lumină a corpului greoi, încă din toamnă am folosit un tutore (suport) pe care să se sprijine. Altfel, ar fi trebuit s-o rotesc din vară pentru a se îndrepta, dar ar fi consumat multă energie în defavoarea înfloritului. Toate cele bune!
Comentarii Facebook
comentarii